search
top
Currently Browsing: Vitrină

Salată de crudități

În postarea de azi vă ofer rețeta unei salate de crudități. Deși este preparată din cele mai obișnuite legume și fructe, are un gust delicios și este o sursă de vitamine, microelemente și dispoziție bună. Perfectă pentru zilele posomorâte de toamnă târzie… INGREDIENTE 1 măr, 1 morcov, o jumătate de rădăcină de țelină, salată, pătrunjel, o mână de stafide, o mână de nuci. Pentru dressing vom utiliza sucul unei jumătăți de portocală, a unei jumătăți de lămâie și un pic de ulei de măsline. MOD DE PREPARARE Frunzele de salată le rupem cu mâna în bucăți nu chiar mici, mărul îl tăiem felii subțiri, țelina o dăm prin răzătoare, morcovul îl feliem subțire de tot (eu am folosit un cuțit special pentru legume), pătrunjelul îl tăiem nu chiar mărunt. Nucile le rupem în bucăți mai mici, iar stafidele le spălăm în prealabil cu apă fierbinte, apoi rece, după care le zvântăm pe un șervețel de hârtie. Amestecăm toate ingredientele, adăugăm un pic de sare, apoi adăugăm și dressingul, pe care îl preparăm așa: stoarcem sucul jumătăților de portocală și lămâie, adăugăm două linguri de ulei de măsline și amestecăm bine. Se va servi, după gust, cu oțet balsamic. Poftă... read more

Tartă de ciocolată

Rețeta aceasta am ales-o pentru simplitatea ei, dar și pentru că lista de ingrediente este destul de ieftină. Și fiți siguri: „simplu și ieftin” de această dată este sinonimul deliciosului. ;) Vom avea nevoi de: 150 g de făină, 250 g de pesmeți măcinați, 100 g de unt, 300 ml de frișcă nu chiar grasă (de 10-12%), 4 ouă, 150 g de zahăr, 4 linguri de cacao praf, 4 linguri de cogniac, 3 linguri rase de praf de copt și 3 linguri de migdale feliate. La treabă! Amestecăm pesmeții și praful de cacao, turnăm peste ei frișca, amestecăm bine și punem bolul de o parte, să se îmbibe pesmeții. Între timp, vom pregăti aluatul. Untul, pe care l-am ținut în prealabil într-un loc cald, îl amestecăm cu zahărul și batem bine, până când obținem o masă omogenă. Separăm gălbenușurile celor patru ouă de albuș. Din toate modalitățile de separare am ales una foarte comodă și eficientă, pe care am observat-o într-un film despre bucătari. Vedeți în secvența video de mai jos cum fac asta, poate prinde bine și altora. Adăugăm gălbenușurile, unul câte unul, în bolul cu unt bătut cu zahăr, amestecând încontinuu. Apoi adăugăm pesmeții cu frișcă și cacao și continuăm să amestecăm bine-bine, până vom obține o masă omogenă. Turnăm cogniacul și făina cernută, amestecată cu praful de copt și dăm de lucru mixerului. Albușul pe unde e? Haideți să punem în el puțin zahăr și să-l batem bine-bine, până obținem o cremă pufoasă. După care turnăm crema obținută peste aluat și amestecăm iarăși. Masa obținută o turnăm în tava pregătită (pe fundul căreia am așternut hârtie de copt, iar pereții i-am uns cu puțin unt). Presărăm migdalele feliate peste toată suprafața tartei și trimitem tava în cuptorul încins până la 190 de grade pentru circa 40 de minute. Peste 40 de minute, dacă aspectul tartei nu ne pare suspect, închidem focul și scoatem tava din cuptor. În caz contrar, mai lăsăm tarta să se coacă vreo cinci minute. Tarta e perfectă cu ceai verde cu iasomie, dar și cu o cafea nu e de neglijat. Poftă bună să aveți!... read more

Improvizații estivale

În căutarea unei rețete mai interesante, am decis să combin două deserturi despre care am povestit în postările anterioare. Am luat stratul de ciocolată albă de la tortul tricolor și l-am așezat pe un fundament de căpșune. De fapt, totul a fost invers, dar rezultatul arată anume... read more

O prăjitură „ornitologică”

Pentru amatorii de deserturi delicoase, astăzi vin cu o prăjitură clasică – „Lapte de pasăre”. Ingrediente necesare pentru tort: 2 pachețele de jelatină (a câte 8 g); 1 pahar cu lapte; 1 pahar cu zahăr; 450 g de smântână de 20%; 450 г de frișcă de 22% (bătută și răcită); unddelemn – pentru a unge pereții vasului.   Ingrediente pentru glazură: 5 linguri de praf de cacao; 5 linguri de zahăr; 1 pachet de jelatină (8 g); 5 linguri de lapte; 1 pahar de apă fiartă, rece.   La treabă! Într-o crăticoară mică amestecăm două pachețele de jelatină cu un pahar de lapte. Punem cratița la foc mic și continuăm să amestecăm până laptele începe să abureasă, dar nu-l lăsăm să dea în clocot. Închidem focul și lăsăm cratița de o parte, să se răcorească. Ungem cu ulei un vas adecvat (de sticlă, de ex.) de vreo 20×30 cm. Punem într-un bol un pahar de zahăr, smântâna și frișca și amestecăm cu mixerul la o viteză medie până nu obținem o masă omogenă. Continuând să amestecăm, adăugăm fără grabă laptele cu jelatină din cratița pusă la foc ceva mai înainte. Și turnăm masa obținută în în vasul pregătit anterior. Netezim cu o lingură sau cu un cuțit suprafața viitorului tort, acoperim și punem vasul în frigider. Glazura o preparăm așa: în aceeași crăticoară mică, în care a fost laptele cu jelatina, punem praful de cacao, zhărul și jelatina rămasă. Amestecând cu mixerul, adăugăm laptele și apa. Punem cratița la foc mediu și, amestecând incontinuu, lăsăm să dea în clocot. Glazura trebuie să fie omogenă și lucioasă. Închidem focul și lăsăm să se răcească, cam o oră. Turnăm fără grabă glazura de ciocolată peste baza de frișcă. Netezim un pic, dacă e cazul. Și lăsăm tortul să se răcească în frigider cel puțin 5 ore. Dacă faceți toate astea seara, dimineața veți avea la ceai cel mai gustos lapte de privigetoare. ;) Poftă... read more

Mâca Marfa

Mâca Marfa este mama tatei. De doisprezece ani ne privește de Dincolo. Fotografia de mai sus a făcut-o Grigore, primul nepot al bunicăi, verișorul meu cel mai mare. A umblat din urma mâcăi vreo două zile, tot înduplecând-o să pozeze pentru câteva secunde în Casa Mare, lângă peretele dinspre nașu Filip. Tare mai voia Grigore s-o surprindă în fața portretului de pe covor, făcut la vârsta de 37 de ani, îndată după război. Peste doi ani mâca Marfa va rămâne văduvă, cu cinci copii în brațe. Peste alți doi ani vor veni kolhozurile…   * * * Din foame au ieșit cu toții. Unul Dumnezeu știe cum i-a reușit mâcăi acest lucru. Când cineva dase fuga în sat și a anunțat-o „Marfă, Grișa tău a leșinat în deal, la cireși!”, bunica a pus fusta-n brâu și a alergat cât o ținea sufletul până la cireșii cei amari din vârful dealului, unde taică-meu păștea vaca. Mâncase cireșe fără masură și i-a stat rău de și-a pierdut cunoștința. Când s-a întâmplat așa ceva cu un băiat din vecini, mama acestuia doar atât a zis: „Dumnezeu să-l ierte, că mai am încă șase, măcar pe ăștia să-i scap”. Nu a mai alergat să vadă de-i viu, de-i mort… Seara, când venea vremea mulsului, bunica își striga pe rând copiii, în fiecare seară pe altul, să vină să o ajute, chipurile, să ia vițelul de la țâța vacii. Dar de fapt ea mulgea o cană cu lapte mai gras, de la urmă și o dădea norocosului zilei să o bea chiar acolo, lângă uger. Unchiu-meu Nicolae, mai plăpând, era chemat la ajutor mai des ca tata.   * * * Plăcerea gătitului de la mâca Marfa mi se trage. Era o gospodină rară. Și cu autoritate în sat. De când am început și eu să înțeleg mai bine cine mi-i bunica, de atunci țin minte că nu era în sat vreo ceremonie – petrecere de soldat, nuntă ori cumetrie – la care mâca Marfa să nu fie invitată în calitate de bucătar-șef. La noi în sat se zice porăitoare (de la verbul a porăi, dar cu un sens neatestat în DEX – cel de a găti bucate pentru o ceremonie cu multă lume). Îmi amintesc de nunta lui Iura, colegul meu, care a deschis calea nunților în clasa noastră, căsătorindu-se cu Lenuța, prima mea dragoste, colegă de clasă și ea. Dar acum de bunica vreau să zic. Deci, Iura se însoară. Taică-său, nea... read more
1 din 212
top