search
top
Currently Browsing: Impresii

Primul Congres al Diasporei Unioniste

Între 3 și 5 aprilie curent, la București, în incinta Palatului Parlamentului, a avut loc Primul Congres al Diasporei Unioniste, la lucrările căruia am avut onoarea să particip și eu. În ziua a doua de congres, am ținut un scurt discurs. Dat fiind faptul că persoane importante și cu experiență bogată în materie unionistă au venit cu discursuri pline de cifre, citate, amendamente, reproșuri binemeritate la adresa clasei politice de la București și de la Chișinău, mi-am permis să am un discurs ceva mai sentimental, adresat inimilor celor prezenți în sală: Bună ziua, domnilor și doamnelor! Mă simt onorat să fiu în aceste zile alături de dumneavoastră. Mai mulți vorbitori de ieri, dar și de azi au accentuat că sunt copleșiți de emoții. Le am și eu. Nu sunt persoană publică și nu am experiența respectivă. Sunt un simplu editor, toata viața fac cărți. Cuvântul scris îmi este mai aproape decât arta oratorică. * * * Am postat ieri pe pagina mea de Facebook câteva poze din incinta acestei săli, însoțite de următorul comentariu: „A visat oare tatăl meu, Grigore Condrea, născut în județul Orhei al României întregite în 1918 grație bravilor bărbați ai neamului din Sfatul Țării, a visat oare tatăl meu că peste ani și ani fiul lui va ajunge în Parlamentul României, unde va participa la lucrările Primului Congres al Diasporei Unioniste? Daca o fi visat, iată că visul acesta a devenit realitate. România re-întregită rămâne în continuare un vis. Și e de datoria noastră să-l transformăm în realitate”. * * * Sunt stabilit la Moscova de mai mulți ani. Nu avem acolo nici o asociație a diasporei unioniste. Din simplu motiv că majoritatea concetățenilor noștri se află în Rusia într-un perpetuu regim temporar doar pentru a munci. Politica rămâne, de obicei, în afara cercului lor de interese. Unica excepție se întâmplă în perioada electoralelor, când emisarii chișinăuieni ai Kremlinului bătătoresc cărările spre diaspora stabilită în Rusia pentru a promova în continuare ideea precum că doar la sânul „matern” al Rusiei ne va fi cel mai bine. Le ține hangul și întreaga televiziune rusă, transformată in ultimul timp într-un diabolic instrument propagandistic. Este deranjant și faptul că acestei idei pro-ruse îi slujesc oameni care prefera să-și lege propriul destin și destinul copiilor săi de România, prostimii pregătindu-i un viitor departe de a fi de invidiat, în brațele sufocante ale Rusiei. Marele Dostoievski scria în romanul „Crimă și pedeapsă”: „Тварь я дрожащая или право имею?” Adaptând întrebarea... read more

București. Reloaded

După o pauză de vreo opt ani, de când România a intrat în Uniunea Europeană și a introdus vizele pentru cetățenii moldoveni, am ajuns și eu să revăd Bucureștiul, pe la mijloc de ianuarie. Ceea ce mi s-a aruncat în ochi din prima clipă, coborând din trenul „Prietenia”, a fost numărul astronomic de aparate de cafea, instalate peste tot, la fiecare pas. Incredibil! IMHO, invazia aparatelor de cafea știrbește grav imaginea Micului Paris. Și mi s-a mai aruncat în ochi numărul enorm de fumători, de toate vârstele, de ambele sexe. Credeam că palmaresul la acest capitol îi aparține Moscovei. Dar se pare că nu e chiar așa. În rest, Bucureștiul m-a primit binevoitor, prietenește. M-a servit cu cappuccino savuros (nu din aparate!), mi-a arătat ulicioarele sale pitorești, desprinse din „Patul lui Procust” și din „Orașul cu salcâmi”, m-a făcut să cred că se întristează că am venit doar pentru o zi și că mă așteaptă să-l revăd în... read more

„Dependent de drogul urgențelor”

Îmi umpleam zilele cu multă muncă. Nu eram atent la eficiență, la calitate, nu mă interesa prea tare în ce măsură și cât de echitabil e remunerată. Era important să muncesc. Mult. Perpetuu. Să nu las nicio clipă fără muncă. Pentru că dacă o aveam liberă, rămâneam singur, derutat, unul la unul cu propria-mi ființă. Asta mă îngrozea. Bucuria cea mare erau urgențele. Dacă nu erau, le căutam. Dacă nu le găseam, mi le inventam. Unicul țel — să-mi umplu zilele cu muncă, cu urgențe, cu orice, numai să nu rămân de unul sungur, față în față cu mine… * * * Orice aș face, oriunde aș fi, la orice oră, fie ceasul trecut de miezul nopții sau fie în plină zi, mereu îi simt umărul. Respirația. Prezența. Suntem nedespărțiți. Doi gemeni siamezi. Ne simțim de minune unul în compania celuilalt. Și am toată certitudinea: așa va fi întotdeauna. Indifirent de ce va fi. Odată regăsindu-ne, nu ne mai poate despărți nimeni. Nici chiar moartea. Cu atât mai mult — moartea. Munca? Urgențele? Rutina? Au devenit ceea ce au fost dintotdeauna: un simplu fondal indispensabil al hologramei cu numele... read more

Despre literatură și frontiere

Ceea ce mă bucură, când vine vorba de literatura română de azi, este faptul că ea nu (re)cunoaște frontierele (inter)statale. Dacă un autor are texte bune, ele prind aripi și nu mai vor să recunoască nicio frontieră. Anume din acest considerent nu am înțeles niciodată rostul accentuărilor de genul „scriitor din Basarabia / Republica Moldova” etc. Am impresia că această specificare a originii (geografice a) scriitorului pare a fi o eventuală scuză pentru textele slabe („Să fim mai indulgenți, domnilor! Doar e vorba de un scriitor din Basarabia!”) ori o justificare a aerului de superioritate, ce se mai observă uneori în discursurile unor literați de dincolo de Prut. IMHO, clar luru.... read more

Apolon, pune o haină pe tine!

Oare cât de perversă e mintea deputatului Hudeakov, dacă Apolonul din quadriga de pe Bolshoy Teatr este, în viziunea acestui (Doamne, iartă-mă!) deputat nimic altceva, decât mostră de... read more
1 din 212
top