search
top
Currently Browsing: Laborator culinar

Supa de mazăre

Prima mâncare „serioasă” am pregătit-o într-a opta. Era o supă de mazăre. Părinții mei au fost pedagogi (de fapt, îmi place să spun „dascăli rurali” – încape totul în sintagma asta scurtă) și veneau de la școală mult mai târziu de ora prânzului. Adică, ca să fie clar, nu mă aștepta nimeni cu masa pusă. Nimic neobișnuit, de altfel: părinții multor colegi de-ai mei munceau în câmp, kolhoznici fiind, și veneau acasă seara. Nimeni dintre noi nu găsea mese întinse. Într-o zi, venind de la școală după lecția a cincea și nefiind stingherit de prezența fraților sau a părinților, mi-am zis că e timpul s-o bucur pe mama cu o mâncare mai sofisticată: la ceai de măceș și la ouă prăjite aveam deja centură neagră. Am luat cartea de bucate „Moldavskaia kuhnea” („Bucătăria moldovenească”, în limba rusă, dar cu denumirile de bucate dublate în română), care era de-o seamă cu mine – o ediție din 1966, o am și acum la loc de cinste pe raftul cu cărți de bucate – am luat, deci, cartea și hai să vad ce mâncare aș putea face, ținând cont de ingredientele disponibile. „Norocul” a cazut pe supa de mazăre. Un morcov, o ceapă, două pahare de mazăre, sare, piper boabe și, dacă nu mă înșeală memoria, o frunză de dafin. Azi nu o mai pun, dar atunci, dacă „scria în carte”… Ceapa și morcovul trebuia să le prăjesc într-un pic de ulei. Am ars ceapa înainte de a ajunge să adaug morcovul. Am spălat repejor tigaia și am pus-o iar la foc. Cât mazărea fierbea în cratiță, cu frunza de dafin și boabele de piper, m-am adâncit în lectura carții de bucate. Mmmmm! Ce denumiri gustoase descopeream! ”Iepure împănat cu tocăniță de vinete și roșii”, „Ciorbă vânătorească din măruntaie de fazan”, ”Mititei ca la Chișinău, garnisiți cu salată de curechi proaspăt și mazăre verde”… Câte noduri am înghițit în sec! Mi-am amintit de mazăre peste vreo oră, cred. Era răsfiartă. Pireu. Doar că avea mult lichid. Nu m-am încumetat s-o răstorn în treuca porcilor de frica cozii de mătură, cu care mama mă mai măsura uneori. Am turnat legumele prăjite peste acest pireu apos și am tocat câteva fire de mărar. * * * Mama m-a lăudat ca niciodată. Nu mai mâncase până atunci o așa supă delicoasă! „Nu-i nimic, că mazărea e răsfiartă. Chiar e mai gustoasă așa”. Nu știa nici mama de existența... read more

Ciorbă de roșii cu orez

Luăm cinci-șase roșii cărnoase (aproape răscoapte), câteva linguri de orez (în funcție de cantitatea de ciorbă), un morcov, un ardei dulce, o ceapă, o stiblă-două de țelină, verdeață de pătrunjel și mărar. Clar lucru – sare după gust. Legumele, cu excepția roșiilor, le curăț și le toc mărunt. Orezul spălat în câteva ape îl răstorn în apa clocotindă împreună cu legumele tocate. Pun nițică sare. Roșiile spălate le tai în jumătăți și le dau prin răzătoare, rămânându-mi doar pelița. Ca varinată, puteți să puneți roșiile pentru câteva minute în apă clocotindă, după care să le decojiți și să le treceți prin blender. Eu prefer să le dau prin răzătoare, cum am deprins de la bunica Marfa. După ce orezul și legumele au fiert cam un sfert de oră, torn peste ele roșiile, devenite masă omogenă. aștept să începă a fierbe, gust de sare și mai adaug puțină, dacă e cazul. Las să fiarbă la foc mic încă vreo 10-12 minute. După care iau ciorba de pe foc, pun verdeața tocată mărunt și mai las ciorba sub capac pentru câteva minute. Se servește dreasă cu smântână. A propos, ciorba de roșii e prima pe lista mea de supe reci, alături de okroșka rusească. Azi am servit-o fierbinte. Mâine o voi savura... read more

Cină cu accente „gender”

Steak din carne de bovină cu cherry la grătar. E pentru vânătorii care mulți-mulți ani în urmă aduceau mamutul în peșteră, pentru a-și asigura familia cu hrană. :) Un vin roșu sec este indispensabil, cred eu. Pentru fete — medalion din piept de curcan cu sos de mure (blackberry, englezește vorbind). Carnea e gingașă, se combină perfect cu gustul acrișor al sosului de mure. Aici se cere și un pocal de Grasă de Cotnari sau de Galbenă de... read more

Rață cu miere și gutui

Duminică am fost la piață. Am rămas surprins să văd pe una din tarabe… gutui (!). Parcă nu e sezonul lor. Chiar dacă sunt aduse de peste mări și țări. Dar faptul rămâne fapt: gutui proaspete. N-am putut trece nepăsător pe alături. Două fructe mari, galben-amărui și-au făcut loc în punga mea cu celelalte cumpărături. După care a trebuit să revin în hala „Carne” – să iau și un piept de rață. Pentru gutui. *** Pieptul de rață (dezosat) se spală, se usucă și se condimentează ușor cu puțină sare și piper. Trecem cu un cuțit peste piele, lăsând crestături nu chiar adânci. Încingem o tavă fără ulei și punem pieptul cu pielea în jos (acolo e multă grăsime). Câteva minute – pe o parte, apoi altele 4-5 minute prăjim partea cealaltă. După asta punem bucățile de piept pe o tavă mai adâncă, cu pielea crestată deasupra, alături așezăm bucățile de gutuie, tăiate felii mari. Toate astea le stropim copios cu sos pregătit în prealabil (rețeta lui o scriu ceva mai jos), acoperim vasul cu o foaie de staniol și îl băgăm în rola înfierbântată până la 200-220 de grade. Pentru a obține un piept „de să-ți lingi degetele”, nu-l lăsați în rolă mai mult de 20-25 de minute. Acest timp e suficient și pentru carne, și pentru gutui. Dacă nu știați, pieptul de rață este o carne asemănătoare (după structură și consistență) cu cele mai bune specii de bovine, destinate steak-urilor. Da-da, pieptul de rață este mai gustos, dacă îl preparăm ca și steak-ul medium-rare, de exemplu. Eu, de data asta, am dat-o puțin în bară și am scos tava din rolă cu vreo 5 minute mai târziu decât era cazul. Sosul. Câteva linguri de miere de albine (de preferat – de mai, care e mai transparentă), sucul unei portocale nu chiar mari (cam 100 ml), puțin piper negru, un vârf de cuțit de sare de mare și aproape simbolic – puțină scorțișoară. Toate ingredientele se amestecă bine și se toarnă peste carne și gutui. „Da ce fac, dacă nu-mi plac gutuile?” Pregătim pieptul de rață cu un sos de portocale și vișine și garnisim cu varză de Bruxelles preparată la abur. Pun mâna-n foc: o să vă... read more

Salatele verii

Deviza sezonului culinar estival 2014: o seară nouă — o salată nouă. Cred că nu mă voi repeta mai des de o dată la 3-4 săptămâni. Salata serii de azi: mix de romano, varză chinezească, spanac, mărar, sfeclă roșie și morcov, două ouă fierte. Stropit cu puțin ulei de măsline și condimentat cu sare de mare și mix de patru feluri de... read more
top