search
top

Peștișorii

pestisori

Mă simt acvariu. Unul mare, voluminos. De vreo sută de litri, dacă nu mai mult. Pereții mei transparenți par a fi fragili și lasă impresia că îi poate sparge cea mai mică atingere. Nu e așa! Sunt din sticlă călită. Fragilul aparent e protejat de jarul cuptorului.

Sunt populat de-o miriadă întreagă de peștișori multicolori. Microscopici și neastâmpărați. Puși mereu pe șotii. De parcă ar fi niște copii de grădiniță, care încă nu știu nimic despre „nu se poate”.

Doar tu ai știut să-i îmblânzești. Cum de ți-a reușit? Ce cuvinte magice cunoști, de care nu am eu știință? Nu mă mai satur să admir cum te ascultă, cum vin cu bucurie să ciupească bucățelele gustoase oferite cu generozitate. Se pare că te-au îndrăgit și-ți simt prezența cu mult înainte de a-ți desluși silueta cu ochii lor de pește.

Vezi, ai grijă de ei! Altfel, voi rămâne gol, secat, cu câteva pietre prăfuite, care vor mai ține minte vremurile micului rai al peștișorilor.

La ce bun?…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

top