search
top

Primul Congres al Diasporei Unioniste

Între 3 și 5 aprilie curent, la București, în incinta Palatului Parlamentului, a avut loc Primul Congres al Diasporei Unioniste, la lucrările căruia am avut onoarea să particip și eu.

În ziua a doua de congres, am ținut un scurt discurs. Dat fiind faptul că persoane importante și cu experiență bogată în materie unionistă au venit cu discursuri pline de cifre, citate, amendamente, reproșuri binemeritate la adresa clasei politice de la București și de la Chișinău, mi-am permis să am un discurs ceva mai sentimental, adresat inimilor celor prezenți în sală:

Bună ziua, domnilor și doamnelor!

Mă simt onorat să fiu în aceste zile alături de dumneavoastră.

Mai mulți vorbitori de ieri, dar și de azi au accentuat că sunt copleșiți de emoții. Le am și eu. Nu sunt persoană publică și nu am experiența respectivă. Sunt un simplu editor, toata viața fac cărți. Cuvântul scris îmi este mai aproape decât arta oratorică.

* * *

Am postat ieri pe pagina mea de Facebook câteva poze din incinta acestei săli, însoțite de următorul comentariu:

„A visat oare tatăl meu, Grigore Condrea, născut în județul Orhei al României întregite în 1918 grație bravilor bărbați ai neamului din Sfatul Țării, a visat oare tatăl meu că peste ani și ani fiul lui va ajunge în Parlamentul României, unde va participa la lucrările Primului Congres al Diasporei Unioniste? Daca o fi visat, iată că visul acesta a devenit realitate.

România re-întregită rămâne în continuare un vis. Și e de datoria noastră să-l transformăm în realitate”.

* * *

Sunt stabilit la Moscova de mai mulți ani. Nu avem acolo nici o asociație a diasporei unioniste. Din simplu motiv că majoritatea concetățenilor noștri se află în Rusia într-un perpetuu regim temporar doar pentru a munci. Politica rămâne, de obicei, în afara cercului lor de interese. Unica excepție se întâmplă în perioada electoralelor, când emisarii chișinăuieni ai Kremlinului bătătoresc cărările spre diaspora stabilită în Rusia pentru a promova în continuare ideea precum că doar la sânul „matern” al Rusiei ne va fi cel mai bine.

Le ține hangul și întreaga televiziune rusă, transformată in ultimul timp într-un diabolic instrument propagandistic.

Este deranjant și faptul că acestei idei pro-ruse îi slujesc oameni care prefera să-și lege propriul destin și destinul copiilor săi de România, prostimii pregătindu-i un viitor departe de a fi de invidiat, în brațele sufocante ale Rusiei.

Marele Dostoievski scria în romanul „Crimă și pedeapsă”: „Тварь я дрожащая или право имею?” Adaptând întrebarea dostoevskiană la realitățile momentului, aș traduce-o cam așa: „Mă las îndobitocit de otrava propagandistică sau aleg cu atenție sursele de informare și ascult vocea străbunilor și a propriei inimi?”

Cel puțin dincolo de Prut, în Republica Moldova, avem foarte mult de lucru la capitolul promovării ideii unioniste. Și speranțele, cred, ar trebui să ni le legam inclusiv de acțiunile generației tinere, care ar avea  la temelie experiența premergătorilor.

Revenind la gândul cu care am început, îmi doresc măcar să mor în România reîntregită, dacă Bunul Dumnezeu nu ar vrea să trăiesc cât de puțin în visul tatei, devenit realitate.

Unirea face puterea!

În continuare vă propun să răsfoiți un mic reportaj fotografic de la eveniment. Sper să vă transmit cu ajutorul acestor poze atmosfera caldă, prietenoasă și sinceră, care ne-a însoțit pe parcursul acestor trei zile.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

top